Eram înfășurat în legăturile morții,
Simțeam sudorile mormântului,
Ajunsesem pradă necazului și durerii;
Zi și noapte îmi chinuiam sufletul,
Dar am chemat Numele Domnului
Și I-am făcut o cerere:
„Isuse, mântuiește-mi sufletul!”
Iar El mi-a arătat milă și îndurare!

Eram nenorocit și lipsit
Cu inima rănită, dar El m-a mântuit
Și-n bunătatea Sa m-a izbăvit
Din mâna celui rău; m-a slobozit!

Dacă n-aș fi fost încredințat
Că voi vedea bunătatea Domnului pe acest pământ,
Nici o rugăciune nu aș fi înălțat,
Nu aș fi fost tare, inima nu mi-aş fi îmbărbătat
Și nu aș fi nădăjduit în Domnul!

Dar am crezut a Sa făgăduință
Și din toată inima L-am căutat,
Pe Isus L-am făcut turn de scăpare
Și la El am alergat!

Oh, Cum Îi voi putea eu răsplăti
Toate binefacerile Lui față de mine?
Mă voi întoarce la odihna Sa,
Îi voi cânta, veșnic Îl voi lăuda
Pentru bunătatea și credincioșia Sa,
Căci mi-a făcut bine!